Tot am primit plangeri si telefoane de la cunoscuti ca nu mai intru pe Yahoo. Daca ati primit un mesaj privat cu un link catre aceasta pagina acum stiti de ce. Motivele sunt diverse, dar printre ele amintesc:

• in general IQ-ul persoanelor din lista, la multi dintre ei nu depasea 2 cifre. Cei care va simtiti atacati de comentariu, faceti parte din cei numiti anterior.
• ideea geniala a celor de la Yahoo de a implementa optiunea de a face schimb de liste. Cum dracu sa te trezesti cu X oameni in lista care iti dau add din lipsa de ocupatie? E ca si cum te-ai trezi maine cu un necunoscutl la usa care ti-ar spune:” Stii, de fapt noi ne cunoastem, sunt prieten cu Gelu, care-i prieten cu Andrei. Andrei e prieten cu Ionel si bineinteles Ionel te cunoaste pe tine. Deci… NE CUNOASTEM!” ?!?
• mai sus numitii care cred ca daca trimit un mesaj imbecil in masa, un copil bolnav de leucemie va primi 1mil$ de la Bill Gates. Nu dobitocule, acel mesaj a fost trimis tot de un idiot ca tine si tot din lipsa de ocupatie doar ca sa vada cati sunt mai idioti ca el, avand speranta ca intr-o buna zi, mesajul trimis de el sa-i fie trimis de un alt dobitoc. Primul dobitoc ajunge sa radieze de fericire in acest caz. Mai bine asculta o manea!
• reclamele cretine din interfata de email si cele din clientul de IM. Cui i-ar placea ca in toiul noptii sa vina un individ sa-i puna o lanterna in ochi si sa-i faca flash-uri? mie unul nu. Nu in ultimul rand, ce-ai zice daca intr-un mail oficial pe care il trimiti decanului facultatii de exemplu ti-ar adagua automat o reclama de genul: “Please increase your size! Sign up for Yahoo Mail Plus”? Suna a reclama la medicamente pentru potenta.
• tot datorita reclamelor Yahoo modifica des protocolul, astfel incat alti clienti de IM sa nu poata fi folositi.
• faptul ca nu ofera specificatii despre protocol, ceea ce duce la imposibilitatea de a crea un alt client compatibil. De exemplu Pidgin este un client IM ce permite utilizarea mai multor protocoale. Din pacate transferul de fisiere si videochat-ul nu sunt compatibile in totalitate, as putea spune ca merg “din cand in cand”.
• clientul de IM este dezvoltat doar pe platforma Microshit si foloseste ~ 80-100 MB RAM.
• spam filter-ul de la Yahoo e o gluma proasta.
• nu in ultimul rand, faptul ca am facut prostia de a publica ID-ul pe forumuri si m-am trezit cu script kiddies care au impresia ca daca folosesc Linux ii ajut pe ei sa faca brute force, etc.

CONCLUZIE: Bye bye Yahoo! I wish you die slowly and painfully…

PS: Cei care ma cunosc ma contacta pe adresa de email personala, sau pe Skype. Restul, pot utiliza formularul de contact.

Ei bine, ca in fiecare an de 8 martie (ziua femeii, amintita in titlu sub un alt nume) provoaca probleme.

Pe mine m-a deranjat in primul rand traficul. Cei care locuiti in Timisoara si ati trecut prin zona Piata 700 stiti ce era. Sute de dobitoci opriti sa ia flori pentru vacuta urlatoare de acasa erau liberi sa parcheze unde vor, fiinca de data asta Prostlitia Romana era ocupata sa imparta flori in intersectii.

In afara problemei cu traficul si asa supra incarcat dar care de 8 Martie a devenit insuportabil, apar specimenele care asteapta ceva chiar daca le-ai intalnit intamplator pe strada si care probabil se asteapta ca bietul dobitoc sa fie un magician desavarsit si sa scoata din neant un buchet de flori sau o cutie de bomboane.

Afirmatia de mai sus e sustinuta aparent si de Patriarhul Romaniei (aceleasi cuvinte spuse intr-un mod mai diplomat – parerea mea) si care sustine interzicerea zilei femeii, conform unei stiri aparute pe 9am si care mi-a fost adusa la cunostinta de Dan pe Facebook.

Tot pe Facebook, Alex a postat un link ce evidentiaza cateva trasaturi specifice specimenelor alintate vacute incaltate.

Update:  Eu doar sustin ideea Bisericii. Nu stiu de ce dar azi ma simt mai credincios…

Situatie simpla: De serviciu in weekend.

Task simplu: HBA Firmware upgrade pe un server pe data de 7.03 la ora 17:00 (se ruleaza un script si atat).. Reboot la server dupa.  Reboot la alte 3 servere intr-o ordine anume.

Dupa o noapte destul de agitata in care tot verificam copierea a 3 TB de pe un disk pe altul ma trezesc dimineata. Ma holbez la telefonul de On Call – nu cumva sa fi ratat vreun apel: Ora 07:00, 07.03.2010. Zic o fuck… repede a mai trecut weeknd-ul (chiar ma miram de ce a fost asa scurt).

Imi petrec ziua destul de sec. Mananc, invat, citesc, ma uit la ceva documentar plictisitor si mai verific din cand in cand copierea datelor.

Ora 16:00. Incerc sa ma conectez pe VPN. Nu merge. Sun grabit la taxi. Ajung la firma. Ma conectez pe server, rulez scriptul, dau reboot la server.  Acum sun persoana de contact care se ocupa de celelalte 3 servere. Dupa ce formez 7 numere reusesc sa dau de el. Imi zice:  ” Ok, I will reboot the servers, just send me the confirmation email.” Trimit mailu-l, ii spun sa dea reply cand e gata. Trec 30 min, apoi 40. Il sun.

Me: Hi, did you reboot the servers?

Him: No, I did not.

Me: Why???? Haven’t you recieved the confirmation email?

Him: Yes’ I did.

Me: So?!?!?!

Him: But there says to reboot the servers on 7th of March at 17:00.

Me: ???? I know that, and now it’s 17:50, and you have not rebooted the servers!?!?!?

Him: But today is the 6th…

Me: … damn…

Si uite asa mi-am facut de lucru pe luni cand va trebui sa dau explicatii…

Macar am aflat ce zi e la timp (nu de alta dar mai am un reboot pe 2 servere pe 8…

Inca o imagine draguta primita de la o amica:

Am primit ceva dragut prin email, m-am gandit sa “impart” cu voi.

Din pacate n-am avut timp de blog. De fapt n-am avut timp de nimic. Sau poate n-am avut chef. Chef n-aveam nici acum 2 seri cand vine cel mai bun prieten (sau cel putin asa il las sa creada ) sa imi zica de nus ce concert House. N-avea chef sa mearga singur… si nici eu n-aveam ceva mai bun de facut. Am zis: Hai ma! mai vad si eu natura. Detalii aflu pe drum, concert Above & Beyond (cine dracu-s astia?) si Adrian Eftimie.De ultimul am auzit, deci m-am prins repede de ce va fi. Ok, suna interesant. Ma tot intrebam unde dracu e padurea aia, eu nu stiu padure la iesirea din Timisoara spre Arad (nu ca as fi fost de multe ori pe acolo). La 5 min de la iesirea din oras zaresc masini pe dreapta. Vreo 20. La prima vedere, cam tot atatia copaci. Zic neah… nu se poate. Ma risc si intreb: Ba, unde e padurea? Raspuns prompt si la obiect: In fata ta. Parcam, ne cufundam in “padure”. In banat, 100 de pomi se pare ca alcatuiesc o padure. Am facut imediat o analogie cu povestile cu haiduci (al dracu daca seamana padurea din povesti cu asta).

Patrundem. Ne intampina domnii de la securitate. Erau multi. Foarte multi. Ne opresc, ne “pipaie”. Puteam sa iau o mitraliera cu mine, sigur nu o gaseau la cat de eficient am fost “verificat”. Incep sa inteleg cum patrund gorilele cu fumigene si alte d-astea pe stadion. Ne dau o bratara galbena la mana. Nu-i vad rostul, ca intrarea era gratis. In stanga, la marginea padurii, “scena mare” Asa mare incat un DJ si vreo 4 “aghiotanti” erau prea multi. Sonorizare ok (pentru moment). Efecte de lumini naspa. Prea multe reflectoare rosii. In pliantul primit, (de fapt era o revista), vad ca apar mai multe scene si “masini”. Da, masini. Erau frumos trecute: Masina 1, Masina 2 si tot asa. Zic hai sa vedem. Ne afundam in padure. Zarim monstrii: Caroserii ale unor foste automobile. In fiecare “carcasa” era un ciumpalac ce se dadea DJ. Decoratii interesante. Daca nu erau din metal ziceam ca-s corturi s-am intrat in satra. Ajungem la marginea padurii. Realizez ca m-am inselat. Sunt de fapt 200 de pomi. Observ ceva. Nu-s prea multe suflete. De fapt 80% p*le, cu gandul sa agate ceva-n carlig. Surpriza! n-au ce. Poate un alt carlig. Ne intoarcem. Cu stupoare constat: Manelistii asculta House. Cum imi dau seama? Simplu. Primata dezbracata, cu palarie-n cap si ochelari de soare la ora 21:30, cu mainile pe sus, privirea la picioare sa isi verifice pasii, pentru mine = manelist. Sau doar retardat mintal. Nu… manelist. Sigur asta e. Zaresc vreo 2 aratarii, nu le pot defini, poate descrie. Niste chestii negre, (barbato-femele) machiati/machiate, freza de electrocutati, purtand bocanci, papuci (aici tin sa fac o precizare: papucii, in oltenia arata asa:

Da ba, astia sunt papuci. Uite si definitia: PAPÚC¹, papuci, s.m. 1. Încălțăminte ușoară (fără călcâi), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ) Daca esti banatean, ignora afirmatia de mai sus. Probabil ii cunosti sub denumirea de slapi (cuvantul asta nu exista in DEX). Am deviat de la subiect. M-am prins… astia-s rockeri. Tricourile cu AC/DC si Metallica au fost criteriul de catalogare.

Pana acum nu vad nici un houser. De fapt nici nu stiu cum trebuie sa arate un houser, daca au un tipar, sau macar daca asta e termenul. Mergem la “bar”. Navete intoarse cu fundul in sus sunt pe post de mese. Scaune nu-s. N-au de ce. Scaunele sunt pentru oameni, nu pentru animale.

Privire de ansamblu: Vine primata, comanda bere, suge berea, arunca doza. Pe jos, dar nu din cauza educatiei/culturii ci din cauza ca n-are unde. Mai tineti minte ca vorbeam de numarul impresionant al indivizilor de la securitate? Ei bine… numarul tomberoanelor e … infim: DOUA! Nici unul in apropiere. Multumim pentru organizare.

Revenim la “masini”. Sesizez ceva. Daca house-ul nu era “zgomot” totul era de cacat. Cele 6-7 masini si 2 “scene” erau la 2 pasi. Fiecare cu DJ-ul propriu, distanta prea mica… no comment! (Sunt mai prost de fel… dar care a fost scopul la tigania asta?)

Ora 23:00 – Sosesc “fetele”: Costumatie – fusta, tocuri, machiaj cat cuprinde, se tin de mana. Esti la padure proasto! Gropi, praf, intuneric. Nici dracu nu te vede. Iar hainele albe, transparente nu merg cu lenjeria neagra. Pe bune.

Incep sa ma plictisesc… vreau acasa. Imi anunt prietenii, imi urmeaza exemplul. Plecam, dar cu regrete… nu i-am vazut pe cei de la Above&Beyond (chiar eram curios).

Noroc cu ziua de azi! – un coleg de serviciu ma anunta: N-au venit cei de la A&B, motivul… n-am stat sa-l ascult… mi-au trecut regretele

Concluzie: Al 2-lea si ultimul concert House la care merg… nu esti in tema, n-ai ce cauta!

Multumim organizatorilor inca o data!

Dovada:

PS: Machiajul face minuni!

Acum cateva zile, obosit, plictisit, ma intorceam de la serviciu. Afara cald. Foarte cald. Prima imagine: 5 insi imbracati in salopete, incercau sa mute un Logan.Cum? Pe brate! Motivu? Sa parcheze o betoniera! Ma uit, ma amuz, trec mai departe. Decid sa nu iau troleibuz-ul, pe caldura, prefer sa ma bata soarele in cap, decat sa am parte de “miresmele” specifice mijloacelor in comun.

Proasta decizie. Plictiseala creste, dar imi trece repde, imediat ce ma hotarasc sa merg pe la umbra pomilor de pe stradutele laturalnice. Cine cunoaste Timisoara, stie ca in apropiere de Park-Place este o zona foarte linistita, numai case. Stradutele sunt superbe, intre trotuarul propriu-zis si carosabil este o zona de spatiu verde cu pomi, floricele, etc. Cineva nu foarte intelept a luat decizia sa paveze trotuarele cu piatra ornamentala (cum sunt aleile din parcuri). Culmea, chiar se lucreaza. La ora 5 am onoarea sa vad 5 muncitori. 4 muncesc, 1 sta si se uita. Curios lucru pentru romani, unde de obicei lucrurile stau invers. Ma apropii. Raman socat. Pe trotuar un CAT din acela micut, ca o wola pentru copii, zici ca e de jucarie, dar chiar e utila. Vad ce faceau de fapt muncitorii. Incarcau cu lopata cupa CAT-ului! De ce? Pai muncitorul de pe wola, era la tigare!  Trebuie sa ocolesc “santierul”. Traversez…

Pe partea cealalta, gramada de masini parcate (pe una din parti se lucra –> toti au parcat dincolo). Nu am pe unde sa ajung pe trotuar, calc pe spatiul verde. Sunt intampinat de o proasta doamna, care, coborand din masina parcata pe spatiul verde incepe sa imi reproseze ca sunt prost crescut! Ma intreaba cine m-a invatat sa calc pe iarba. Ii raspund scurt si la obiect: Acelasi prost care te-a invatat si pe TINE sa parchezi pe spatiul verde! In urma se lasa o ploaie de atribute adresate persoanei mele pe care le ignor. Continui, ma intreb: Ce se mai poate intampla? Din pacate aflu raspunsul rapid:

Mergand pe trotuar, observ o domnisoara care urma sa bage masina in curte. Sau sa parcheze intr-un mod idiot.  Avand antecedente cu proastele femeile la volan, hotarasc sa ocolesc masina prin spate. Buna decizie, instinctele nu ma dezamagesc! Ocupata sa-si ia ceva din poseta, stimabilei ii aluneca “ciolanul: de pe ambreiaj, se infige cu masina in poarta! Ma opresc si imi imaginez cum as fi aratat prins intre masina si poarta. Coboara si domnisoara, se pune pe ras care se transforma in plans! Daca esti proasta, meriti!

Concluzie: Nu ma mai intorc pe jos de la serviciu.

Azi, am mai crescut cu un an.

M-am trezit bine dispus.

Momentan ma plictisesc la serviciu, colegii sunt in pauza de masa, neavand ce face m-am hotarat sa scriu.

M-am razgandit. Ma intorc la TuxRacer.

Pe mai incolo…